Transformă soarele în bani înțelegând cum cresc plantele

Transformă soarele în bani înțelegând cum cresc plantele

Pășunile adună lumina soarelui, făcând hrana animalelor. Animalele transformă iarba în carne și lapte.

Înțelegerea complexității din spatele acestui fenomen ne poate ajuta să îmbunătățim producția pășunii, calitatea, utilizarea și performanța animalelor. De asemenea, ne permite să ne adaptăm la schimbările vremii și să interpretăm modul în care cercetarea și experiența fermierilor din alte domenii se aplică în cazul nostru.

Cum folosesc plantele lumina soarelui pentru a crește?

Fotosinteza

Printr-un proces pe care îl cunoaștem cu toții sub numele de fotosinteză, o plantă își folosește pigmenții verzi (clorofila) pentru a absorbi energia de la soare. Apoi planta inspiră adânc CO2 (dioxid de carbon) și combină CO2  cu apa și energia soarelui pentru a produce zaharuri simple.

6CO₂ + 6H₂O → C₆H₁₂O₆ + 6O₂

Modul în care planta folosește aceste zaharuri depinde de perioada anului și de vârsta plantei. Plantele tinere folosesc zaharurile pentru a crește. Pe măsură ce planta se apropie de vârsta mijlocie, nu are nevoie de toate zaharurile produse, așa că le stochează pentru viitor, la fel cum noi, ăștia trecuți de o anumită vârstă avem tendința de a stoca excesul de calorii prin zona burții. Este un mecanism bun de supraviețuire.

Respirația = a ști când să muți animalele pe pășuni noi

Respirația pentru plante înseamnă mai mult decât respirație. Când plantele respiră, transformă zaharurile în dioxid de carbon și apă pentru a îndeplini funcțiile metabolice ale plantelor (crește și stochează energie).

Să mai dau o formulă, să vedeți cât de frumos sunt. C₆H₁₂O₆ + 6O₂  → 6CO₂  + 6H₂O

O plantă respiră 24 de ore pe zi, folosind carbohidrații creați prin fotosinteză. Există mai mult zahăr în timpul zilei, deoarece planta folosește fotosinteza pentru a acumula carbohidrați. În timpul nopții, respirația continuă, dar absența fotosintezei înseamnă că există o pierdere netă de carbohidrați. Vedem acest lucru în ciclul zahărului din frunzele plantelor. Conținutul de zahăr din frunze este cel mai scăzut la răsăritul soarelui. În timpul zilei, conținutul de zahăr din frunze crește, iar zaharurile sunt folosite pentru creșterea frunzelor și rădăcinilor și sunt stocate pentru rezerva de energie. Această utilizare a energiei poate fi importantă, deoarece înseamnă, de asemenea, că conținutul de zahăr al plantelor circulă pe parcursul zilei.

De ce este util să știm despre modificările conținutului de zahăr pe parcursul zilei?

Ne putem asigura că animalele noastre primesc cel mai bun furaj posibil dacă le mutăm la prânz sau după-amiaza devreme. A le determina să se ridice și să se mute pe o parcelă nouă le poate face să mănânce mai mult și să mănânce furaje cu un conținut maxim de zahăr.

În mod interesant, cercetările au demonstrat că animalele pot face diferența dintre fânul cosit dimineața și fânul cosit după-amiaza. Animalele răspund mai bine la zaharurile suplimentare din plantele cosite de după-amiază și vor alege ce să mănânce pe cale de consecință. Gândiți-vă la asta când cosiți fânul și vedeți dacă vă puteți sincroniza programul de coasă cu momentul în care plantele sunt cele mai hrănitoare.

Adunați mai multă soare pentru a crește mai multă iarbă

Acum haideți să vorbim despre cum lucrăm cu animalele noastre pentru a ne asigura că prindem toată lumina soarelui, astfel încât să obținem cât mai mult furaj posibil.

Captatorii de lumină

Știm cu toții că există mai multă energie solară atunci când soarele este mai sus pe cer și zilele sunt mai lungi. De asemenea, știm că lumina soarelui determină potențialul zilnic de fotosinteză pentru o plantă. Ne putem gândi la frunzele plantei ca la niște colectoare solare, care adună energie pentru ca planta să poată crește, iar la rădăcini ca la niște baterii în care se stochează energie pentru utilizare ulterioară.

Putem gestiona cantitatea de energie pe care o colectăm și o stocăm în plantele și rădăcinile noastre în funcție de cât de mult sau de scurt timp pășunăm în raport cu locul în care se află soarele pe cer. Îndepărtarea frunzelor înseamnă că planta se va folosi de bateriile sale pentru a reveni. Cu cât pășunezi mai scurt, cu atât folosești mai multe baterii sau rezerve de rădăcină. Și la fel ca la reîncărcarea oricărei baterii, cu cât a stocat mai puțină energie, cu atât mai mult timp are nevoie pentru a se recupera.

Există un moment în care nu prea e bine să ai o suprafață foliară mare. Pe măsură ce frunzele cresc dincolo de interceptarea maximă a luminii, se umbresc unele pe altele, iar frunzele mai vechi devin mai puțin eficiente și mor. Pe măsură ce suprafața frunzelor crește, rezervele suplimentare de energie din rădăcini revin la nivelul necesar pentru a susține următorul ciclu de creștere. Dincolo de acest punct, creșterea netă este redusă și calitatea furajelor scade. De aceea prin pășunat ajuți plantele să atingă creșterea și sănătatea maximă.

Reversul?

Lumina neinterceptată de frunze este pierdută pentru plantă. Dacă soarele lovește pământul în loc de plante, acesta încălzește pământul, ceea ce poate crește respirația plantelor. În zilele reci de primăvară, acest lucru ar putea fi bun,  reîncepe creșterea. În zilele fierbinți de vară, acest lucru ar putea fi rău și stresant pentru plante. Deci, pe măsură ce gestionați, veți lua în considerare și vremea, vă veți uita la ceea ce se întâmplă în acea zi și care este prognoza pentru săptămânile și lunile următoare.

De-a lungul anotimpurilor

Să începem cu aprilie. Tocmai este echinocțiul de primăvară și soarele revine mai sus pe cer. Temperaturile cresc și iarba începe să crească. Interceptarea maximă a luminii solare are loc la o înălțime de 20 cm. Cât ar trebui să pășunez? Ei bine, aici intervine priceperea și experiența ta. În calitate de bun crescător de animale, veți decide în funcție de ceea ce aveți nevoie pentru a vă hrăni vitele și de cât de multă odihnă puteți da acelei parcele după runda de pășunat. Apropo, această capacitate de interceptare a luminii este aceeași și pentru iunie. Acest lucru vă ajută să planificați în aprilie ceea ce ați putea face în iunie.

Luna mai. Soarele e și mai sus pe cer acum și astfel plantele pot fi și mai înalte pentru a capta cea mai mare cantitate de energie posibilă. De fapt, ele pot fi mai înalte decât maximul de care aveți nevoie. În acest moment iarba produce mai mulți lăstari și tulpini laterale, mai multe frunzele înalte pentru a prinde tot soarele pe care îl poate obține. Acele frunze mai înalte însă nu permit să pătrundă mai multă lumină prin iarbă, așa că s-ar putea să pierzi o parte din energia pe care ai dori să o captezi și să o depozitezi.

Am adăugat curbele pentru perioada aprilie-octombrie. Observați cum înălțimea ierbii necesară pentru a capta 90% din razele solare scade pe parcursul sezonului de pășunat. Se dovedește că nevoile furajelor și nevoile animalelor se potrivesc una cu cealălaltă. Sarcina noastră este să gestionăm timpul în diferite parcele, astfel încât să menținem colectoarele solare și bateriile (frunzele și rădăcinile) în cea mai bună formă posibilă pentru a-și face treaba.

Rezervele de energie

La multe plante există un ciclu de rezervă de energie în perioadele de creștere după pășunat/cosit. Ca exemple am luat păiușul înalt și trifoiul alb. Când frunzele acestor plante sunt pășunate, încep să crească frunze noi. Când majoritatea frunzelor sunt îndepărtate, energia pentru o nouă creștere provine din rezervele de energie stocate. Locul rezervelor de energie stocate este specific speciei. Păiușul înalt stochează rezervele de energie în teaca inferioară a frunzelor și în rizomi. Trifoiul alb stochează rezervele de energie în stoloni.

Rezervele de energie scad pe măsură ce frunzele noi cresc. Pe măsură ce suprafața frunzelor crește, mai multă lumină solară este interceptată și fotosinteza se accelerează, oferind mai multă energie pentru creștere. La un moment dat, fotosinteza este suficient de mare pentru a produce mai mult zahăr decât este necesar pentru creștere, ceea ce duce la trecerea zahărului în depozit și o creștere a rezervelor de energie din plantă.

Notă – Pe axa OX avem creșterea relativă, pe OY avem rezervele relative de carbohidrați. Cu verde avem reprezentat trifoiul alb, cu roșu păiușul înalt. Când frunzele unei plante sunt pășunate, o nouă creștere este alimentată de rezervele de carbohidrați și de fotosinteza din frunzele rămase. La început, pe măsură ce frunzele noi cresc, rezervele de carbohidrați sunt epuizate. Mai târziu, când frunzele noi produc carbohidrați în exces față de nevoile de creștere, rezervele de carbohidrați sunt restabilite.

Ce se întâmplă când pășunăm rațional

Ce știm până acum:

Frunzele verzi ale ierbii sunt colectoarele solare care adună energie pentru plantă. Când frunzele sunt îndepărtate complet dintr-o plantă, noua creștere depinde în întregime de rezervele de energie stocate. Când rămâne o zonă de frunze, recreșterea plantelor este adesea mai rapidă, deoarece este alimentată de fotosinteză și carbohidrați de rezervă. Pentru noi, ca și crescători de animale, asta înseamnă că, cu cât pășunăm mai mult parcelele, cu atât va dura mai mult să se recupereze.

Un exemplu dintr-o pășune mixtă cu lolium și trifoi. Pășunea a fost lăsată să crească până la 3300 kg/ha de masă furajeră substanță uscată (SU). Apoi a fost pășunată până la 1600 kg/ha de masă furajeră substanță uscată (SU). A durat aproximativ 30 de zile pentru ca iarba să revină de la 1600 la 3300 de kg/ha SU. Desigur, soarele nu este singurul lucru de care are nevoie o plantă pentru a crește. În situația de față, atunci când s-a instalat seceta la mijlocul lunii august, regenerarea a încetinit și s-a oprit la 2200 kg/ha SU.

Deci, cum optimizăm randamentul pășunilor?

Randamentul optim al pășunilor este obținut prin pășunatul plantelor atunci când acestea ating o înălțime corespunzătoare unui nivel ridicat al rezervelor de energie, apoi pășunatul se oprește pentru a lasă o suprafață reziduală adecvată a frunzelor pentru fotosinteză și miriște cu rezerve de energie. Înălțimea optimă a ierbii înainte și după pășunat depinde de specia sau amestecul de ierburi pe care îl aveți.

Pentru un amestec mixt de lolium și trifoi alb, aș începe pășunatul la o înălțime de 25 cm, apoi l-aș opri la o înălțime reziduală de 5 cm. Înălțimea reziduală scăzută permite o utilizare ridicată stopând puțin creșterea loliumului, dar permițând trifoiului alb să fie mai competitiv. Dacă trifoiul alb devine prea competitiv și vrem să favorizăm loliumul, putem opri pășunatul la o înălțime reziduală de 10 cm. Acest lucru permite ierbii să aibă o recreștere mai viguroasă, umbrind trifoiul și reducând creșterea acestuia. (Trebuie ținut cont și de solul nostru. Ca trifoiul să răspundă la acest management, trebuie să existe un pH adecvat al solului, fosfor și potasiu.)

Însămânțarea trifoiului într-o pășune

Putem reduce rata de creștere a ierbii prin pășunat când rezervele de carbohidrați sunt scăzute. De exemplu, pășunați o parcelă până la o înălțime de ieșire de 5 cm. Apoi lăsați parcela să crească până la aproximativ jumătate din înălțimea recomandată în mod normal – o înălțime de 12 cm (în loc de 25 cm). În acest moment, rezervele de energie vor fi aproximativ la cel mai scăzut nivel. Acum puneți din nou pășuna până la o înălțime de 5 cm. Acest lucru elimină zona frunzelor atunci când există puțină rezervă de energie în plante. Aceasta are ca rezultat o rată de creștere de aproximativ jumătate față de cea care ar avea loc în parcelă dacă ar avea rezerve mari de energie. În acest moment putem însămânța direct trifoiul care ar avea mai puțină concurență și o șansă mai bună de a se stabili.

Cam asta am putut să scriu despre cum să transformăm soarele în bănuți.

Continuați să pășunați!

Cosmin Daniel Ion